Urmand ritmul anului, in Waldorf se da atentie proceselor naturale. Sarbatorile reprezinta evenimente sumative care marcheaza incheierea unei anumite perioade (de exemplu, Sarbatoarea recoltei omagiaza bucuria si bogatia toamnei, recunostinta fata de roadele pamantului). Sarbatorile aduc in trairea copiilor aspecte din realitatea inconjuratoare, ii fac atenti la ritmul naturii, la ce se petrece in natura la diferite momente din an. Copilul ajunge sa perceapa aceste aspecte intr-un mod palpabil (si nu artificial, ca atunci cand ar invata privind o plansa), lucurile se leaga si capata sens. Sarbatorile contin si elemente care tin de etosul local, de traditiile acestui loc, pe care copiii ajung sa le cunoasca si, familiarizandu-se cu ele, sa le perceapa ca fiind ceva ce tine de identitatea noastra.

Sarbatorile intaresc trairile copilului fata de ritmul anului si de schimbarile ce se petrec in natura. Totul capata sens, curgere, unitate, armonie, urmeaza un fir care aduce ordine in copil, care il imbogateste treptat, care aseaza o cunostinta, o deprindere, o experienta peste cealalta in mod firesc.

 

Sarbatorile se desfasoara ritmic, copilul se misca pe o spirala, el repeta ceva, dar de fiecare data pe o alta treapta de evolutie, la nivel fizic, emotional, mental. Repetitia creeaza un sentiment de siguranta intr-o realitate care pentru multi copii inseamna haos.

 

Repetitia face ca un copil sa nu se simta constrans sa stapaneasca un anumit lucru pentru totdeauna ci putin cate putin, mai mult in fiecare an. Astfel trairile sunt mai profund ancorate in copil.

 

In gradinita si in scoala sarbatorile se leaga intre ele in mod firesc, nu exista o delimitare, ci doar momente de culminare a unor trairi. Copii sunt purtati de siguranta adultilor in pregatirea fiecarei perioade. Asta face ca ei sa stie ca totul va fi la locul lui in ceea ce vine.

 

Sarbatorile urmeaza, in general, traditiile locale pentru ca ele sunt impregnate cu spiritul poporului respectiv. Cand aducem propriile traditii culturale, ele creeaza cadrul necesar sentimentului de apartenenta (acasa), de a avea propriile radacini. Copiii recunosc aceasta in sufletul lor ca pe ceva familiar (dansuri populare, cantece, obiceiuri).

 

Aceste evenimente ofera si o traire a socialului. Prin munca concentrata, prin coexistenta placuta, prin joaca si odihna, prin inspiratie si expiratie corecte, copiii si adultii invata impreuna sa descopere lucruri noi, increderea copiilor se largeste incorporand sfere mai mari decat cea a familiei, resimtindu-se totodata ca o parte importanta a intregului.

Sarbatorile dau copiilor timp, liniste, ordine. Ele contin un miez de sacralitate care face ca gesturile, cuvintele, obiectele sa lucreze in folosul relatiei dintre om si sufletul sau.