Despre pedagogia Waldorf

Secretariat

De luni până vineri: 09:00 - 18:00

0722 484 206

0732 439 036

office@scoala-waldorf.ro office@scoalalibera.ro

Facebook

Informații Waldorf

Mintea, inima și mâinile

 

În Școlile Waldorf veți auzi deseori expresia „minte, inimă și mâini”, folosită pentru a explica facultățile de gândire, sentiment și voință. Educatorii, învățătorii și profesorii Waldorf se străduiesc să educe la copii aceste trei facultăți, astfel încât aceștia să poată gândi clar (mintea), să simtă empatie și compasiune (inima) și să aducă aceste capacități în manifestare, prin munca voită (mâinile).

Într-o situație ideală, aceste trei capacități sunt dezvoltate în mod echilibrat la adult, astfel încât niciuna nu este mai puternic dezvoltată în detrimentul celeilalte. Mijlocul, echilibrul acestor trei este susținut de partea emoțională, de starea de echilibru sufletesc, de unde pornește atât dorința de cunoaștere, cât și de implicare practică.

Dar cum sunt educate în practica zilnică aceste trei domenii?

Educarea gândirii

La copii, educarea gândirii este practicată la început prin imitarea muncii adulților. Din această imitare se naște încetul cu încetul înțelegerea proceselor și posibilitatea de a se gândi la ele.

La elevi, învățarea prin imitație este transformată în învățare prin repetiție, prin cultivarea ritmului, prin observarea fenomenelor și căutarea unei rațiuni în spatele celor observate. Cu vârsta, aceste obiceiuri de gândire se vor transforma în capacitatea de a raționa abstract.

Educarea acestui aspect o putem realiza prin strădania de a înțelege ce citim, de a repovesti conținutul poveștilor auzite, de a realiza o descriere exactă, de a caracteriza cu precizie un personaj.

Pentru adulți, acest lucru înseamnă conștientizarea relației pe care un adult o are cu un copil aflat în proces de formare. Prin lectura unor cărți despre parenting conștient (mindful parenting) este posibilă achiziționarea unor cunoștințe aprofundate.

Educarea simțirii

Partea de simțire este susținută de activitatea artistică. Un prim contact cu exercițiile de exprimare este posibil prin desenul de forme, care se adresează atât copiilor, cât și adulților, sub diferitele sale forme. Copiii încep cu exerciții simple, care conduc spre stăpânirea instrumentelor de scris și a formelor pe care le pot lua simbolurile literelor și cifrelor folosite de noi astăzi. Aceste exerciții se complică și se extind spre simetrie, spre metamorfoză sau suprapunere de benzi împletite. Mai apoi trec spre geometria cu mâna liberă și se ramifică în geometria demonstrabilă, respectiv în geometria cercului care poate duce mai departe în zona creativă.

​Pentru adolescenți sau adulți, această zonă creativă poate să rămână legată de riglă și compas, să fie un domeniu de creativitate prin împărțirea cercului, unirea punctelor, configurarea de suprapuneri ale cercurilor și liniilor. De asemenea, poate să ducă spre o altă zonă, a desenului dinamic în care linia poate urmări modele care se repetă, specifice învățării literelor, precum și modele dezvoltate liber. În această a doua zonă, adultul poate să se exprime degajat, lăsându-se purtat de propria trăire intuitivă.

O altă zonă a creativității care este încurajată și cultivată este cea a desenului și a picturii. În primele clase, culoarea este lăsată să se exprime în sine. Culoarea roșu poate să fie mai diafană sau mai concentrată și să sugereze o ilustrație de poveste. Combinațiile de culori construiesc imagini tot mai concrete, îmbracă obiectele cu aceste culori. Personaje de legendă, peisaje sunt aduse în ilustrații, purtătoare ale calității pe care culoarea o susține.

Lucrul artistic cu lumină și întuneric este un aspect care însoțește adolescenții, care percep și sufletește lumea în acest mod, între contraste. Exprimarea similară în culoare a emoțiilor proprii îi face să își recunoască trăirile în actul de creație.

Adulții pot lucra cu toate aceste elemente, lăsându-se purtați fie de calitatea intrinsecă a unei culori, fie de calitatea ilustrativă a acesteia.

Toate acestea pot să se reverse apoi în spațiul personal, unde un caiețel de schițe poate să însoțească excursiile și să surprindă imagini din peisaje.

Tot astfel, un jurnal de călătorie, de impresii exprimate în cuvinte, poate să fie un însoțitor fidel, atât al copiilor cât și al adulților. Fiecare poate să noteze aici în momente de liniște și de reculegere, gânduri și impresii sau chiar mici poezii amintind de trăirea unui moment.

Educarea voinței

Bucuria de a-ți face datoria, de a te mișca artistic este domeniul în care mâna este activă. A face din datorie o bucurie este un pas pe care îl școlim în toți anii de învățătură. Dacă știu ceva foarte bine, pot să îl ajut pe cel de lângă mine. Dacă îmi este greu să rezolv o temă, iau lucrurile pas cu pas și încerc să le caut părțile ascunse, încerc să mă împrietenesc cu ele.

Bucuria pentru mișcarea cu sens este cultivată la euritmie, când mâinile și picioarele învață să se miște cu o coordonare frumoasă, armonioasă. Formele geometrice sunt suportul pe care pășim și fiecare dintre participanți se simte parte a unui întreg. Acesta crește, se dezvoltă, ajunge la liniște și configurează și în sufletul copiilor și adulților participanți o lume armonioasă.

Lucrul de mână conduce și el la exersarea unor motricități fine care se oglindesc în formațiuni din creier. Acestea devin tot mai complexe, pe măsură ce gesturile mâinii devin tot mai precise și mai rafinate. Desigur că nu vom exersa doar de dragul de a mări capacitatea minții noastre de a rezolva mai bine exerciții de matematică. Vom pune la lucru cu sens degetele noastre, realizând lucruri utile și frumoase. Culoarea, textura naturală a firelor sunt, și ele, mijloace pentru ca percepția noastră să devină mai nuanțată și mai extinsă. Acest lucru se poate transfera și în domeniul mai dur, al șlefuirii lemnului, al tăierii sau al cioplirii unor obiecte care să ne încânte și să ne folosească la desfășurarea activităților casei: o lingură, un bol, ba chiar un scăunaș.

Cântatul la un instrument muzical adună în sine atât mobilitatea manuală cât și cunoașterea notelor muzicale și le reunește în dobândirea unei trăiri sufletești complexe. Pe de o parte este satisfacția dată de interpretarea unei piese muzicale, pe de altă parte este lucrul în armonie cu ceilalți și răsunetul piesei cântate.

Pentru toți, exersarea celor trei componente poate să continue pe parcursul vieții, prin dezvoltarea personală și găsirea unui mod de a se menține activ și în armonie ființială.

Ce este specific pedagogiei Waldorf?

Aptitudini pentru viață

Copiii învață să tricoteze, croșeteze, să modeleze lutul, ceara de albine, să picteze în tehnica ud pe ud, să realizeze mozaicuri, construcții de case sau obiecte de mobilier, să cioplească, să lucreze lemnul, pe scurt, o multitudine de activități care întregesc o persoană dincolo de învățarea rigidă și de reținerea de informații.

Învățătorul - diriginte

În ciclurile primar și gimnazial, clasele au un profesor-diriginte care le însoțește de la clasa pregătitoare până la finalul clasei a opta.

Activități artistice și practice

Activitățile artistice și practice au o mare importanță în curricula Waldorf.

Flaut

Din clasa pregătitoare, copiii studiază flautul drept, a cărui mânuire are un rol nu doar artistic, ci este important în dezvoltarea gândirii matematice, a coordonării ochi-mână și a dezvoltării generale a motricității fine.

Euritmia

Euritmia, arta rostirii care îmbină teatrul, muzica și dansul, este studiată încă de la grădiniță și până la finalul gimnaziului.

Învățarea academică are un rol secundar în primii ani

Pentru anii de grădiniță nu există un curriculum academic, cultivându-se însă aptitudini pre-academice, iar în clasa pregătitoare curriculumul academic este minim. Pregătirea pentru scris-citit începe cu activități specifice anilor de grădiniță, iar predarea formală a primelor litere se face în clasa pregătitoare. Cei mai mulți copii vor citi independent spre mijlocul sau către finalul clasei întâi.

Două limbi străine

Limbile străine sunt predate de la începutul ciclului primar, de obicei două, engleza și germana. Limba engleză este predată începând cu clasa pregătitoare, iar apoi, începând cu clasa I, copiii învață și limba germană.

Nu există manuale

În școlile Waldorf nu există manuale. Copiii își creează pentru fiecare materie principală propriile manuale, numite “caiete de epocă”, notând acolo atât informația primită sau dezvoltată de ei, dar și adăugându-le o parte artistică de desen.

Predarea interdisciplinară

Predarea în școlile Waldorf se face în epoci. Aceasta înseamnă că materiile principale sunt studiate intensiv pe durata a două, trei sau mai multe săptămâni, în fiecare zi, timp de 110 minute, fără pauză, în prima parte a zilei. Acest lucru ajută la o mai bună concentrare pe același subiect, la imersia totală într-o materie de stidiu fără permanente întreruperi, dar permite și trecerea informației din memoria pe termen scurt în cea de lungă durată, datorită pauzelor dintre epocile aceleiași materii.

Predare artistică

În ciclul primar, informațiile academice sunt introduse prin mijloace artistice, pentru a davoriza învățarea la nivel sufletesc, nu doar cognitiv. Desene pe tablă, jocuri ritmice, picturi, desene, proiecte speciale, toate oferă perspective diverse ale aceluiași subiect și îi creează o imagine durabilă în mintea și sufletul copiilor.

Nu există note

Învățarea în școlile Waldorf nu este o activitate competitivă. Nu există note care să le fie comunicate copiilor, deși se fac notări care pot fi aduse numai la cunoștința părinților, la dorința exprimată a acestora. Profesorul clasei și toți ceilalți profesori ai celorlalte materii oferă la final de an o caracterizare detaliată a activității de peste an și a evoluției copilului atât la nivel academic, cât și personal și social.

Tehnologia este descurajată

Tehnologia este folosită cu maximă precauție, ba chiar descurajată. În școală nu există televizoare, tablete sau computere (decât la materiile specifice ale ciclului gimnazial), iar folosirea sau deținerea telefoanelor în școală este interzisă.