Mintea, inima și mâinile

 

În Școlile Waldorf veți auzi deseori expresia „minte, inimă și mâini”, folosită pentru a explica facultățile de gândire, sentiment și voință. Educatorii, învățătorii și profesorii Waldorf se străduiesc să educe la copii aceste trei facultăți, astfel încât aceștia să poată gândi clar (mintea), să simtă empatie și compasiune (inima) și să aducă aceste capacități în manifestare, prin munca voită (mâinile).

Într-o situație ideală, aceste trei capacități sunt dezvoltate în mod echilibrat la adult, astfel încât niciuna nu este mai puternic dezvoltată în detrimentul celeilalte. Mijlocul, echilibrul acestor trei este susținut de partea emoțională, de starea de echilibru sufletesc, de unde pornește atât dorința de cunoaștere, cât și de implicare practică.

Dar cum sunt educate în practica zilnică aceste trei domenii?

Educarea gândirii

La copii, educarea gândirii este practicată la început prin imitarea muncii adulților. Din această imitare se naște încetul cu încetul înțelegerea proceselor și posibilitatea de a se gândi la ele.

La elevi, învățarea prin imitație este transformată în învățare prin repetiție, prin cultivarea ritmului, prin observarea fenomenelor și căutarea unei rațiuni în spatele celor observate. Cu vârsta, aceste obiceiuri de gândire se vor transforma în capacitatea de a raționa abstract.

Educarea acestui aspect o putem realiza prin strădania de a înțelege ce citim, de a repovesti conținutul poveștilor auzite, de a realiza o descriere exactă, de a caracteriza cu precizie un personaj.

Pentru adulți, acest lucru înseamnă conștientizarea relației pe care un adult o are cu un copil aflat în proces de formare. Prin lectura unor cărți despre parenting conștient (mindful parenting) este posibilă achiziționarea unor cunoștințe aprofundate.

Educarea simțirii

Partea de simțire este susținută de activitatea artistică. Un prim contact cu exercițiile de exprimare este posibil prin desenul de forme, care se adresează atât copiilor, cât și adulților, sub diferitele sale forme. Copiii încep cu exerciții simple, care conduc spre stăpânirea instrumentelor de scris și a formelor pe care le pot lua simbolurile literelor și cifrelor folosite de noi astăzi. Aceste exerciții se complică și se extind spre simetrie, spre metamorfoză sau suprapunere de benzi împletite. Mai apoi trec spre geometria cu mâna liberă și se ramifică în geometria demonstrabilă, respectiv în geometria cercului care poate duce mai departe în zona creativă.

​Pentru adolescenți sau adulți, această zonă creativă poate să rămână legată de riglă și compas, să fie un domeniu de creativitate prin împărțirea cercului, unirea punctelor, configurarea de suprapuneri ale cercurilor și liniilor. De asemenea, poate să ducă spre o altă zonă, a desenului dinamic în care linia poate urmări modele care se repetă, specifice învățării literelor, precum și modele dezvoltate liber. În această a doua zonă, adultul poate să se exprime degajat, lăsându-se purtat de propria trăire intuitivă.

O altă zonă a creativității care este încurajată și cultivată este cea a desenului și a picturii. În primele clase, culoarea este lăsată să se exprime în sine. Culoarea roșu poate să fie mai diafană sau mai concentrată și să sugereze o ilustrație de poveste. Combinațiile de culori construiesc imagini tot mai concrete, îmbracă obiectele cu aceste culori. Personaje de legendă, peisaje sunt aduse în ilustrații, purtătoare ale calității pe care culoarea o susține.

Lucrul artistic cu lumină și întuneric este un aspect care însoțește adolescenții, care percep și sufletește lumea în acest mod, între contraste. Exprimarea similară în culoare a emoțiilor proprii îi face să își recunoască trăirile în actul de creație.

Adulții pot lucra cu toate aceste elemente, lăsându-se purtați fie de calitatea intrinsecă a unei culori, fie de calitatea ilustrativă a acesteia.

Toate acestea pot să se reverse apoi în spațiul personal, unde un caiețel de schițe poate să însoțească excursiile și să surprindă imagini din peisaje.

Tot astfel, un jurnal de călătorie, de impresii exprimate în cuvinte, poate să fie un însoțitor fidel, atât al copiilor cât și al adulților. Fiecare poate să noteze aici în momente de liniște și de reculegere, gânduri și impresii sau chiar mici poezii amintind de trăirea unui moment.

Educarea voinței

Bucuria de a-ți face datoria, de a te mișca artistic este domeniul în care mâna este activă. A face din datorie o bucurie este un pas pe care îl școlim în toți anii de învățătură. Dacă știu ceva foarte bine, pot să îl ajut pe cel de lângă mine. Dacă îmi este greu să rezolv o temă, iau lucrurile pas cu pas și încerc să le caut părțile ascunse, încerc să mă împrietenesc cu ele.

Bucuria pentru mișcarea cu sens este cultivată la euritmie, când mâinile și picioarele învață să se miște cu o coordonare frumoasă, armonioasă. Formele geometrice sunt suportul pe care pășim și fiecare dintre participanți se simte parte a unui întreg. Acesta crește, se dezvoltă, ajunge la liniște și configurează și în sufletul copiilor și adulților participanți o lume armonioasă.

Lucrul de mână conduce și el la exersarea unor motricități fine care se oglindesc în formațiuni din creier. Acestea devin tot mai complexe, pe măsură ce gesturile mâinii devin tot mai precise și mai rafinate. Desigur că nu vom exersa doar de dragul de a mări capacitatea minții noastre de a rezolva mai bine exerciții de matematică. Vom pune la lucru cu sens degetele noastre, realizând lucruri utile și frumoase. Culoarea, textura naturală a firelor sunt, și ele, mijloace pentru ca percepția noastră să devină mai nuanțată și mai extinsă. Acest lucru se poate transfera și în domeniul mai dur, al șlefuirii lemnului, al tăierii sau al cioplirii unor obiecte care să ne încânte și să ne folosească la desfășurarea activităților casei: o lingură, un bol, ba chiar un scăunaș.

Cântatul la un instrument muzical adună în sine atât mobilitatea manuală cât și cunoașterea notelor muzicale și le reunește în dobândirea unei trăiri sufletești complexe. Pe de o parte este satisfacția dată de interpretarea unei piese muzicale, pe de altă parte este lucrul în armonie cu ceilalți și răsunetul piesei cântate.

Pentru toți, exersarea celor trei componente poate să continue pe parcursul vieții, prin dezvoltarea personală și găsirea unui mod de a se menține activ și în armonie ființială.