Mintea, inima și mâinile

 

Într-un context ideal, aceste trei capacități sunt dezvoltate echilibrat la adult, astfel încât niciuna să nu domine în detrimentul celeilalte. Echilibrul între gândire, simțire și voință este susținut de o stare emoțională armonioasă, din care izvorăște atât dorința de cunoaștere, cât și implicarea practică.

Echilibrul facultăților la adulți

În pedagogia Waldorf, expresia „minte, inimă și mâini” este folosită frecvent pentru a reprezenta cele trei facultăți esențiale: gândirea, simțirea și voința. Educatorii Waldorf urmăresc să dezvolte aceste facultăți la copii, astfel încât aceștia să poată gândi clar (mintea), să simtă empatie și compasiune (inima) și să aducă aceste capacități în manifestare prin acțiuni concrete (mâinile).

Dar cum sunt educate în practica zilnică aceste trei domenii?

Educarea gândirii

Educația gândirii începe la copii prin imitarea muncii adulților. Din această imitare se naște treptat înțelegerea proceselor și capacitatea de a gândi asupra lor. Pe măsură ce copiii cresc, învățarea prin imitație se transformă în învățare prin repetiție, cultivarea ritmului, observarea fenomenelor și căutarea rațiunii din spatele lor. Aceste obiceiuri de gândire evoluează în capacitatea de a raționa abstract.

Pentru a educa acest aspect, este important să ne străduim să înțelegem ce citim, să repovestim conținutul poveștilor auzite, să realizăm descrieri exacte și să caracterizăm cu precizie personajele.
Pentru adulți, conștientizarea relației cu un copil aflat în proces de formare este esențială. Citirea unor cărți despre parenting conștient poate oferi cunoștințe profunde în acest sens.

Educarea simțirii

Simțirea este cultivată prin activități artistice. Un prim contact cu exercițiile de exprimare artistică este posibil prin desenul de forme, care se adresează atât copiilor, cât și adulților. La început, copiii învață să stăpânească instrumentele de scris și formele simbolurilor literelor și cifrelor. Pe măsură ce progresează, exercițiile devin mai complexe, implicând simetrie, metamorfoză și geometrie liberă, ajungând în final la geometria demonstrabilă.
Pentru adolescenți și adulți, această creativitate poate rămâne legată de riglă și compas, sau poate evolua spre desenul dinamic, în care linia urmează modele repetate sau libere, în funcție de intuiția fiecăruia.
O altă dimensiune importantă a educației simțirii este desenul și pictura. În primii ani de școală, culoarea este lăsată să se exprime liber, sugerând imagini din povești și personaje de legendă. Pe măsură ce cresc, elevii încep să creeze ilustrații mai concrete, în care culoarea îmbracă obiectele și dă viață peisajelor.

Educarea voinței

Voința este educată prin bucuria de a îndeplini sarcinile și de a se mișca artistic. A face din datorie o bucurie este un pas esențial pe care îl cultivăm de-a lungul anilor de școală. De exemplu, la euritmie, mișcarea cu sens este esențială, învățându-se o coordonare frumoasă și armonioasă a mâinilor și picioarelor.
Activitățile practice, cum ar fi lucrul manual, dezvoltă motricitatea fină și contribuie la formarea unor conexiuni neuronale complexe. Aceste activități nu sunt realizate doar pentru a îmbunătăți capacitățile cognitive, ci și pentru a crea lucruri utile și frumoase. Culoarea, textura materialelor și șlefuirea lemnului sunt mijloace prin care percepția noastră devine mai nuanțată și mai profundă.

Continuitatea dezvoltării personale

Pentru toți, exersarea celor trei componente – gândirea, simțirea și voința – poate continua pe parcursul întregii vieți, contribuind la dezvoltarea personală și la menținerea unei armonii interioare. Aceste principii se pot reflecta în activități cotidiene precum ținerea unui jurnal de călătorie sau desenarea peisajelor, devenind astfel un companion fidel atât pentru copii, cât și pentru adulți.