Evoluția copilului

Fundamental în educația Waldorf este recunoașterea faptului că fiecare ființă umană este unică și trece prin diferite perioade ale vieții; responsabilitatea pedagogiei este să răspundă nevoilor fizice, sociale, emoționale, intelectuale și spirituale specifice fiecărei faze de dezvoltare.

Prin urmare, această pedagogie este centrată pe educarea în funcție de nevoile reale ale copilului, văzut că ființă în evoluție, ce trece prin anumite stadii ale dezvoltării sale, fiecare având cerințele sale educaționale.

 

Pedagogia Waldorf are la baza înțelegerea fundamentală a diferitelor faze de dezvoltare a copilului, structurată în 3 septenare:

 

 

De la 0 la 7 ani

 

În care copilul este primit într-un mediu în care poate să simtă că „Lumea este bună”; prin activitățile zilnice, prin povești și jocuri, copilul întâlnește bunătatea inerentă a lumii, uimirea în fața naturii și liniștea iubirii protectoare;

 

De la 7 la 14 ani

 

Prin îmbinarea activităților artistice cu cele științifice, prin poezie, pictură, muzică, mișcare, dar și prin activități de cercetare și explorare a lumii, copilului îi este hrănit simțul estetic; el poate să perceapă că „Lumea este frumoasă”;

 

De la 14 la 21 ani

 

Tinerii devin independenți, dobândesc capacitatea pentru gândire critică și pe măsură ce înțeleg lumea modernă, învață să înțeleagă cauzele și legăturile dintre evenimentele lumii și comportamentul uman, trăiesc experiența faptului că „Lumea e adevărată”.

 

Pornind de la aceste aspecte, procesul educațional este adaptat fiecărei vârste.

De exemplu, pentru copilul mic învățarea este eminamente experimentală, imitativă și bazată pe senzorial. Modul în care copilul accede spre cunoașterea lumii este jocul, care antrenează toate simțurile și întreg corpul și care reprezintă cu adevărat cea mai importantă și serioasă metoda de acumulare de resurse sufletești și de învățare la această vârstă. Educația specifică acestei perioade pune accentul pe învățarea prin joc și activități practice, care se desfășoară urmând exemplul adultului.

În următoarea etapă, ce corespunde în mare intervalului de vârstă 7-14 ani, învățarea este artistică și imaginativă și este ghidată și stimulată de figura autorității – învățătorul. Procesul instructiv se sprijină pe utilizarea artisticului ca metodă de educare (fiecare disciplină școlară fiind predată într-o manieră artistică), contribuind la dezvoltarea unor resurse sufletești ale copilului ce țin de creativitate, motivație și rezultând în plăcerea de a învăța.

În etapa următoare, a adolescenței, pentru a stimula capacitatea în dezvoltare de gândire abstractă și judecată conceptuală, accentul se pune pe dezvoltarea cognitivă, intelectuală și pe înțelegerea conceptelor etice de genul responsabilității sociale.

Prin urmare, educația Waldorf respectă etapele de dezvoltare a copilului, permițându-i acestuia să se manifeste precum un copil, neforțându-l să avanseze cu orice preț, sărind peste etape. Grăbindu-i pe copii să devină adulți, îi privăm de irepetabila experiență a acestei copilării. De aceea, educația Waldorf « clădește » în ritmul copilului, ținând cont de ceea ce este specific fiecărei vârste și folosind mijloacele de învățare potrivite acelei vârste. Acest lucru contribuie esențial la independența creatoare a vârstei adulte.

Perspectiva din care este abordat copilul în pedagogia Waldorf este una a întregului, copilul fiind înțeles ca o unitate de gândire, simțire și voință.

Prin urmare, copilul este educat adresându-ne tuturor componentelor sale și nu predominant unora (de exemplu, dezvoltarea cu predilecție a capacităților intelectuale, în detrimentul sau cu ignorarea capacităților afective sau a celor volitive).

În pedagogia Waldorf se formează « capul, inima și mâna », cu alte cuvinte, latura cognitivă se completează armonios cu latura emoțională și cu cea practică, prin îmbinarea activităților sau disciplinelor științifice, artistice și meșteșugărești, tinzându-se spre crearea unei « inteligențe practice ».

Kant afirma că „mâna este creierul exterior al omului”. Când voința (a face) și gândirea (a ști) se întâlnesc în simțire, se naște „a fi”. Inteligența doar pentru „a ști” este inutilă. Finalitatea procesului educațional o reprezintă, de fapt, posibilitatea utilizării în viața socială a cunoștințelor deprinse în grădiniță sau școală.

Strada Ion Brezoianu, nr 31, sector 1 București

office@scoalalibera.ro

Secretariat: 0770.709.527 0722.484.206

 

 

L-V: 9:00-16:30
Sună ocupat sau nu răspundem?
Dați-ne un email cu motivul pentru care ne contactați și numărul dvs. de telefon și vă sunăm noi!