Blog

Mobilitatea mâinilor creează mobilitate în gândire

  • ianuarie 17, 2016
  • Posted in Blog
  • By editor

Mobilitatea mâinilor creează mobilitate în gândire

Prof. dr. Liliana Emilia Dumitriu

Tricotat

Activitățile practice din școală atrag mereu întrebări referitoare la utilitatea lor, la motivul pentru care, atât fete cât și băieți, învață să tricoteze, să coasă, să prelucreze lemnul. Un răspuns la aceste întrebări se află într-un articol scris de Ernst-Michael Kranich: „Inteligența mâinilor. Lucrul manual și dezvoltarea creierului”. (E.M. Kranich a fost biolog și conducător al Seminarului Pedagogic Waldorf din Stuttgart, Germania.)

În acest articol el menționează faptul că „mâna este cel mai diferențiat organ de mișcare ce există” (cf. Debrunner, 1983, p.365), cu care se pot realiza multiple mișcări complicate, menite să fie conduse din interiorul ființei. Structura brațului îi permite să se miște în rotație liberă, fiind prins doar de musculatura umărului, ce se odihnește pe omoplații susținuți la rândul lor tot numai de mușchi. Mișcarea devine din ce în ce mai diferențiată pe măsură ce înaintează spre cot, spre încheietura mâinii și apoi la degete. Acestea sunt în așa fel dispuse, încât opoziția dintre degetul mare și celelalte degete face posibilă întreaga activitate specific umană, de apucare și utilizare de obiecte. Ea trezește în om atenția față de sine însuși prin atingerea nuanțată și îl face să se unească în voința sa de acțiune cu acest obiect pe care îl utilizează. Devine una cu el.

Însă pentru a învăța să mânuiască un obiect, omul trebuie mai întâi să perceapă prin simțul tactil faptul că ține suficient de bine în mână obiectul de utilizat. Îndeosebi „simțul mișcării” (kinestetic) oferă informația despre poziția în care se află instrumentul mânuit. „Dacă nu am avea în mână și în degete percepția poziției momentane și a mișcării, nu am putea conduce mișcarea în mod conștient” (p. 516). Efortul pe care îl resimte copilul la învățarea scrierii, de exemplu, se datorează faptului că are o reprezentare a mișcării, însă voința sa nu este încă mobilă. De aceea conduce mișcarea cu ajutorul privirii, însă o dată cu exersarea se adâncește și se interiorizează participarea organismului și trece la nivelul voinței, iar legitatea percepută rațional coboară în voință și devine parte integrantă a acesteia.

Atunci când copilul învață să tricoteze sau să croșeteze, în acest proces sunt antrenate mișcări de motricitate fină care sunt extrem de complicate, în cadrul cărora interacționează cele două mâini în mișcări ce sunt diferite între ele, „atunci inteligența imanentă a acestei activități devine o trăsătură a voinței; copilul devine inteligent în voința sa” (p. 517). Ea constituie domeniul cel mai subtil al „inteligenței corporal-kinestetice”, practice, considerate de Howard Gardner domeniul artistului ce se exprimă cu ajutorul corpului său (dansatorul, actorul, mimul, sportivul) (Gardner 1994, p. 191).

Dintre procesele care se desfășoară în interiorul nostru în timp ce învățăm să tricotăm sau să croșetăm, autorul le aprofundează doar pe cele aflate în creierul anterior. „Reprezentarea cu privire la mișcare este formată de copil în anumite regiuni ale jumătății anterioare a creierului, în așa numita arie premotorică și motorică suplimentară. S-a constatat că această arie este mai puternic alimentată cu sânge atunci când ne reprezentăm o anumită mișcare. Aceasta este expresia fiziologică a acestei activități de reprezentare. […] Neurochirurgul canadian Wilder Penfield a aflat în anii patruzeci ai secolului trecut că există o relație precisă între musculatura de mișcare din întregul corp și acea circumvoluțiune a creierului care se află în fața așa numitului șanț central al emisferelor cerebrale. Diferitele secțiuni ale acestei circumvoluțiuni (girus praecentralis) se află în legătură cu anumiți mușchi sau anumite grupe de mușchi ale organizației de voință a omului și stau în același fel unul lângă celălalt precum diferitele regiuni ale corpului cu musculatura lor” (p. 518). Ca o copie a întregii musculaturi este această parte a creierului ce activează mișcarea și este, la rândul ei, activată prin mișcare. Activarea aceasta se răsfrânge și asupra unei alte porțiuni, aflate în spatele ei (girus postcentralis), care are legătură cu sensibilitatea față de pipăit și de mișcare, rezultând într-o influențare extrem de dinamică a creierului, respectiv într-o creștere a dimensiunii ariei respective.

Concluzia cercetărilor asupra acestui fenomen este că prin activitatea de tricotat sau croșetat, prin stimularea inteligenței mâinilor, se realizează o contribuție directă la creșterea dimensiunii creierului, respectiv a ariilor care corespund cu mâinile și degetele. Iar cu cât mai diferențiate și mai sensibile sunt mișcările acestora, cu atât mai extinse sunt zonele neuronale. Acest lucru contribuie decisiv la creșterea capacităților cognitive și spirituale ale creierului, lucru susținut și de cercetările americanului Frank R. Wilson și ale finlandezului Matti Bergström. Activitățile cu sens ale mâinilor și degetelor au un aport decisiv la creșterea capacității de percepție a conexiunilor dintre lucrurile lumii, a forțelor cognitive.

Acest aspect a fost relevat și de filosoful Rudolf Steiner, întemeietorul pedagogiei Waldorf, la începutul secolului trecut, când a afirmat că gândirea logică, gândirea sănătoasă este un rezultat direct al faptului că știm să tricotăm (Steiner, GA 306, p. 142). Într-o conferință, referindu-se tot la orele de lucru de mână, afirma: „Dacă știm că intelectul nostru nu este format prin faptul că ne îndreptăm direct către formarea intelectuală, dacă știm că cineva care mișcă în mod neîndemânatic degetele are un intelect neîndemânatic, are idei și gânduri mai puțin mobile, în timp ce acela care știe să își miște cum trebuie degetele are și gânduri și idei mobile, poate să intre în esența lucrurilor, atunci nu vom subestima ce înseamnă să dezvoltăm omul exterior, cu țelul ca din întreaga manevrare a omului exterior […] să rezulte intelectul” (Steiner, GA 301, p. 80).

Dacă urmărim în continuare cele afirmate mai sus, vom constata că această dezvoltare a arealului respectiv din creier are ramificații și înspre alte zone ale creierului, îndeosebi asupra lobului parietal, lobului temporal și lobului frontal, care susțin procese foarte diferite ale reprezentării și gândirii. „Astfel, creierul frontal este, printre altele, organul pentru cuprinderea corelațiilor spirituale complexe”, lucru care înseamnă că activarea ariilor referitoare la mișcarea musculară are un efect și asupra acestei forme de gândire.

Așadar înlănțuirea logică a mișcărilor de prelucrare succesivă a fiecărui ochi de pe andrele, această inteligență interioară a tricotatului este transferată în mod fizic asupra creierului, influențând procesele de construcție a înlănțuirilor logice ale gândurilor. Astfel gândirea copilului devine sănătoasă, urmărind corelațiile dintre pașii logici succesivi și depășind slăbiciunile interioare.

 

Bibliografie:

E.-M. Kranich: Inteligența mâinilor. Lucrul manual și dezvoltarea creierului (Die Intelligenz der Hände. Hand-Arbeit und Gehirnentwicklung), revista Erziehungskunst, 2002, pp. 515-522.

  1. Gardner: Despărțirea de IQ. Inteligența-cadru a inteligențelor multiple. (Abschied vom IQ. Die Rahmen-Theorie der vielfachen Intelligenzen) Stuttgart 1994.
  2. Steiner: Înnoirea artei pedagogico-didactice prin știința spirituală, GA 301, Dornach 31977.
  3. Steiner: Practica pedagogică din perspectiva cunoașterii spirituale a omului (Die pädagogische Praxis vom Gesichtspunkt geisteswissenschaftlicher Menschenerkenntis), GA 306, Dornach, 41989.

F.R. Wilson: Mâna – actul genial al evoluției (Die Hand – Geniestreich der Evolution), Stuttgart, 2000.

 

Related Posts

Inscrieri

In cadrul scolii functioneaza cate o clasa pentru fiecare an scolar al ciclului primar, clasele a V-a si a VI-a si doua grupe de gradinita. In prezent se fac inscrieri pentru anul scolar 2018 – 2019. Pentru intrebari legate de scoala, precum si pentru informatii privind procesul de inscriere, va rugam sa ne contactati utilizand informatiile din pagina de contact.