Sebastian Stănculescu-Laczko (PHD, MD)Sebastian

Profesor colaborator la Masteratul de Ped-Arte,

Universitatea din București, Facultatea

 de Psihologie și Științele Educației

 

 

 

Articol publicat in revista Concept vol 8/nr 1/2014

 

Alternativele educaţionale s-au dezvoltat în România începând cu anii 1990-1991. Pedagogia Waldorf a înregistrat o creştere deosebită prin realizarea programelor proprii aprobate de Ministerul Educaţiei pentru toate nivelurile de studiu şi prin înfiinţarea Colegiului Waldorf, respectiv a Seminarului Waldorf pentru pregătirea personalului didatic în această alternativă de învăţământ, în cadrul Universităţii Bucureşti. În prezent formarea în alternativa Waldorf este ordonată de Federaţia Waldorf din România şi Asociaţia Educatoarelor Waldorf din România care organizează simpozioane naţionale şi cursuri de specializare pe arii curriculare şi niveluri de învăţâmânt în Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara.

Interesul pentru pedagogia Waldorf a crescut semnificativ în ultimii ani la nivel mondial, procesul educaţional specific alternativei fiind orientat nu doar spre acumularea unor noţiuni abstracte de cultură generală, ci spre dobândirea de competenţe practice în mai multe domenii, pe fondul atenţiei deosebite faţă de dezvoltarea personală a elevului pe tot parcursul anilor de şcolarizare, în funcţie de nevoile specifice vârstei.

Motivaţie şi obiective

Pedagogia Waldorf consideră că omul nu trebuie educat pentru a satisface diverse cerinţe specializate ale pieţei. Copilul este o fiinţă complexă, aflată în devenire, care poartă cu el o lume de sentimente, de aspiraţii, de gânduri şi de idealuri dincolo de munca pe care o va pune în serviciul unei comunităţi la maturitate[1]. Iar aceste aspecte personale ale fiinţei umane au nevoie să fie îngrijite pe parcursul întregii vieţi, printr-o educaţie corectă. Pentru a deveni adulţi responsabili şi echilibraţi, copiii au nevoie ca partea lor sufletesc-spirituală să primească multă grijă în anii lor de formare, pentru a putea fi oameni întregi, echilibraţi şi sănătoşi interior[2].

Pedagogia Waldorf păstrează elevul alături de experienţele concrete ale vieţii spre a-l ajuta să înţeleagă lumea în care trăieşte şi a o putea transforma, pe baza abilităţilor sale proprii, când se va orienta profesional în viaţa de adult.[3] Călăuzirea pedagogilor are astfel un rol esenţial în dezvoltarea încrederii în sine, în cultivarea voinţei şi a iniţiativei, a autocontrolului şi a empatiei.[4]

Idealul şi planul de învăţământ

În urmă cu un secol, într-un moment de mare ascensiune a materialismului care a împânzit puternic secolul XX, profesorul şi gânditorul german dr. Rudolf Steiner  a pus bazele unei pedagogii noi, care pune în centrul vieţii unei societăţi nu nevoile pieţei şi satisfacerea lor, ci omul în sine. Steiner susţinea că, dacă omul poate fi ajutat să se dezvolte la întreg potenţialul său ca individualitate, el va fi un colaborator destoinic şi echilibrat la provocările comunităţii sau societăţii din care face parte. Iar, pentru a merge spre o asemenea raportare nouă faţă de educaţia tinerilor, factorul economic şi concurenţa care determină deciziile actuale din instituţiile de învăţământ trebuie transformate substanţial.

Prima Şcoală Waldorf ia naştere în Stuttgart, elaborând primul plan de învăţământ pentru Ministerul German al Educaţiei în septembrie 1923. Acest plan de învăţământ alături de obiectivele pedagogice au fost dezvoltare permanent[5] pe baza experienţei şi rezultatelor deosebite ale pedagogiei Waldorf la nivel mondial[6].

Sub observaţia lui Rudolf Steiner au fost organizate cursuri şi seminarii de formare în pedagogia Waldorf[7], urmând un ideal nou în învăţământ: educarea unor oameni sănătoşi, conştienţi de sine şi responsabili pentru propria lor viaţă, revenind la o serie de activităţi şi meşteşuguri tradiţionale, care propun o dezvoltare armonioasă a intelectului, afectivităţii şi voinţei copilului deopotrivă.

Metodică şi didactică orientate spre dezvoltare de abilităţi

În pedagogia Waldorf predarea reprezintă o experienţă complexă, atingând o paletă largă, pluridisciplinară de obiective. Acesta este fundamentul acestei pedagogii care îşi propune să-i însoţească pe copii şi pe tineri în dezvoltarea unei vieţi interioare bogate şi nu doar a unei inteligenţe pline de noţiuni abstracte. De aceea, profesorul devine călăuzitorul tânărului în descoperirea modului cum cresc plantele, cum funcţionează un bec sau cum se transformă mentalităţile de la o epocă la alta pe baza unui experiment continuu, unde elevul poate atinge, poate vedea, poate trăi întreaga evoluţie a ştiinţelor şi artelor ca pe o poveste vie a devenirii. Predarea devine nu doar interactivă, ci, de asemenea, dinamică, provocatoare şi personalizată.[8]

În acest fel sunt dezvoltate, de-a lungul celor doisprezece ani de şcoală, simţul practic, înţelegerea atentă şi reală a fenomenelor fizice şi interior-psihologice care îl ajută pe elev să perceapă corect lumea în care trăieşte şi să se integreze în ea, acolo unde propriile abilităţi şi pasiuni pot fi dezvoltate. La baza pedagogiei Waldorf stă concepţia despre cunoaştere fondată cu două secole în urmă de Goethe, care sublinia importanţa experienţei concrete în naşterea noţiunilor. Astăzi expansiunea mediului virtual şi a noţiunilor abstracte care cresc gradul de autism, agresivitatea şi scad puterea de concentrare a tinerilor îşi găseşte în pedagogia Waldorf un remediu consistent, recunoscut la nivel mondial şi confirmat de creşterea exponenţială a noilor şcoli Waldorf în lume, mai ales după diseminarea calculatoarelor şi apariţia internetului. Tot mai des IT-işti şi programatori cu renume în lumea tehnicii actuale optează pentru Şcoli Waldorf pentru a-şi educa într-un mod sănătos copiii.

Şcolile Waldorf urmează un program special, unde materiile principale, specifice fiecărui ciclu, sunt predate în perioade intensive de trei sau patru săptămâni, numite epoci, spre aprofundare. Artele şi mişcarea însoţesc toate materiile predate, învăţarea devenind un joc pentru ciclul primar şi gimnazial, respectiv un proiect şi o provocare de descoperire a lumii şi autodescoperire pentru ciclul superior.[9]

Prezenţa meşteşugurilor tradiţionale precum postăvitul şi filţuirea, olăritul, metaloplastia, modelajul, sculptura în lemn dezvoltă simţul practic, voinţa şi încrederea în forţele proprii. Artele precum pictura, euritmia, desenul, studiul unui instrument (flaut pentatonic, blockflaute diatonic, chitară clasică şi acustică ş.a.) stimulează dezvoltarea vieţii afective şi găsirea unor noi mijloace de exprimare.

Părinţi şi pedagogi

Pentru a veni în întâmpinarea procesului educaţional, şcolile Waldorf organizează Şcoala părinţilor. Aceasta este bazată pe tutoriale, seminare şi mentorate cu familiile elevilor fiecărei unităţi. Evenimentele sunt susţinute de cadrele didactice ale şcolii şi de specialişti, prezentând etapele de dezvoltare a copilului, obiectivele din planul de învăţământ, aspecte din viaţa şcolii. Şcoala părinţilor este un loc de întâlnire unde pedagogi şi părinţi pot lucra împreună pentru susţinerea elevilor pe parcursul celor doisprezece ani de studiu într-o Şcoală Waldorf.

Conferinţele despre dezvoltarea copilului şi nevoile specifice vârstei sunt destinate tuturor părinţilor şcolii, oferind informaţii esenţiale pe baza cărora fiecare familie poate însoţi transformările propriilor copii cu mai multă conştienţă şi responsabilitate.

Tutorialele şi mentoratele sunt ateliere experimentale în cadrul cărora părinţii noi au ocazia să experiementeze ce presupune o lecţie într-o şcoală Waldorf, având ocazia să înţeleagă procesul didactic şi rostul mijloacelor şi metodelor specifice alternativei.

Atelierele şi seminarele constituie, pe de o parte, întâlniri în care părinţii pot lucra la dezvoltarea propriilor abilităţi meşteşugăreşti şi artistice, pentru a ţine pasul cu activităţile şcolii. Pe de altă parte, părinţii sunt îndrumaţi de pedagogii şcolii pentru a pregăti copiilor o serie de jocuri şi activităţi de care aceştia se bucură întotdeauna, simţind că părinţii pot fi prezenţi în viaţa şcolii alături de pedagogi în pregătirea serbărilor, sărbătorilor tematice sau bazarurilor specifice alternativei Waldorf.

Autorizare şi formare

Bund der Freien Waldorfschulen şi International Association for Steiner/Waldorf Early Childhood Education oferă autorizaţia internă[10] de funcţionare grupelor de grădiniţă şi şcolilor Waldorf direct sau prin organizaţiile teritoriale. La nivelul fiecărei ţări unde a fost implementat sistemul educaţional alternativ Waldorf există fundaţii şi asociaţii autorizate de European Council for Steiner/Waldorf Education pentru a asigura formarea cadrelor didactice în alternativă, acestea constituind şi organismele care emit avizele de încadrare a personalului didactic în unităţile şcolare Waldorf. Înfiinţarea unei grupe de grădiniţă sau a unei clase Waldorf necesită un aviz special din partea Federaţiei Waldorf, care emite anual şi avizul de încadrare nominal pentru fiecare cadru didactic, pe baza formării continue şi de bază în alternativă.

Din trei in trei ani, reprezentanţi ai organizaţiilor de formare şi autorizare a şcolilor Waldorf organizează o monitorizare pe baza căreia poate fi prelungită sau retrasă autorizarea internă a instituţiilor de învăţământ din alternativă, asigurând astfel calitatea sistemului educaţional şi protejând brandul Waldorf.

La nivel naţional, Federaţia Waldorf din România (www.waldorf.ro) organizează cursurile de formare pentru învăţători şi cadre didactice de specialitate, iar Asociaţia Educatoarelor Waldorf din România este ordonatorul de cursuri pentru ciclul preşcolar.

Începând cu anul universitar 2013-2014, în cadrul programului masteral Pedagogii Alternative și Artă Teatrală, cursurile și seminariile privind fundamentele pedagogiei Waldorf au o importanță mare, orientând masteranzii spre o viziune nouă asupra procesului de educare a copiilor. Pedagogia Waldorf oferă metode și mijloace didactice care pot fi aplicate și în cadrul învățământului tradițional, îmbogățind fiecare disciplină cu o serie de elemente practice. Provocând masteranzii să descopere noi metode creative de a prezenta conținuturile din cadrul programelor și planului de învățământ, beneficiarul procesului didactic, elevul, este mai ușor cooptat în activitatea de predare-învățare, fiind parte activă a acesteia. Studiile de caz, discuțiile interactive și munca asupra dezvoltării unor noi abilități artistice constituie un ajutor real în munca oricărui actual sau viitor cadru didactic, participarea la acest program masteral fiind un ajutor practic în activitatea didactică.

 

[1] Lanz, Rudolf, Pedagogia Waldorf. Un drum către un învăţământ mai uman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994

[2] Steiner, Rudolf, Antropologia ca bază a pedagogiei, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1998

[3] Lievegoed, Bernard, Fazele de dezvoltare a copilului, Ed. Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2012

[4] Steiner, Rudolf, Dezvoltarea sănătoasă a fiinţei umane, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1998

[5] Richter, Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Editura Triade, Cluj-Napoca, 2001

[6]***, Configurarea învăţământului din clasele I până într-a VIII-a la şcolile Waldorf, Editura Triade, Cluj-Napoca, 2005

[7] Steiner, Rudolf, Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1994;  Steiner, Rudolf, Arta educaţiei. Discuţii de seminar, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1995;  Steiner, Rudolf, Metodica predării şi condiţiile de viaţă ale educării, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1994

[8] Leber, Stefan, Die Menschenkunde der Waldorfpädagogik, Verlag Freies Geistesleben, Stuttgart, 1993

[9] Carlgren, Frans & Arne Klingborg, Educaţie pentru libertate, Editura Triade, Cluj-Napoca,1994

[10] Autorizarea internă reprezintă o procedură specifică alternativei Waldorf care este diferită de autorizarea ARACIP oferită de Ministerul Educaţiei Naţionale. Ambele tipuri de autorizări sunt necesare înfiinţării unor clase, grupe sau şcoli. Fără autorizarea internă nu poate fi folosit numele Waldorf, care este protejat şi aparţine Bund der Freien Waldorfschulen.

 

Referinţe bibliografice:

 

  1. Carlgren, Frans & Arne Klingborg, Educaţie pentru libertate, Editura Triade, Cluj-Napoca,1994
  2. Lanz, Rudolf, Pedagogia Waldorf. Un drum către un învăţământ mai uman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994
  3. Leber, Stefan, Die Menschenkunde der Waldorfpädagogik, Verlag Freies Geistesleben, Stuttgart, 1993
  4. Lievegoed, Bernard, Fazele de dezvoltare a copilului, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2012
  5. Richter, Tobias, Sarcina pedagogică şi obiectivele de învăţământ ale unei şcoli libere Waldorf, Editura Triade, Cluj-Napoca, 2001
  6. Steiner, Rudolf, Antropologia ca bază a pedagogiei, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1998
  7. Steiner, Rudolf, Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1994;  Steiner, Rudolf, Arta educaţiei. Discuţii de seminar, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1995;  Steiner, Rudolf, Metodica predării şi condiţiile de viaţă ale educării, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1994
  8. Steiner, Rudolf, Dezvoltarea sănătoasă a fiinţei umane, Editura Triade, Cluj-Napoca, 1998
  1. ***, Configurarea învăţământului din clasele I până într-a VIII-a la şcolile Waldorf, Editura Triade, Cluj-Napoca, 2005

 

Sebastian Stănculescu-Laczko este doctor în antropologie culturală, profesor, conferențiar și formator în pedagogia Waldorf, membru al Universității Libere pentru Știința Spiritului Goetheanum, Elveția. În prezent este directorul Școlii Libere Waldorf din București, lucrând în programe naționale și internaționale de formare pentru tineri și adulți, colaborând cu mai multe reviste culturale și de specialitate.